Viata intre doi magneti

O seară care a început parcă mai devreme decât te aşteptai...

Nici nu mai ştii ce făceai înainte să ajungi aici. Ai putea să faci un efort de memorie, dar eşti ţintuit în loc în scaunul rotativ, şi simţi că ochii nu îţi mai sunt de folos; deja mintea ta vede pentru tine, mult mai departe decât te-ai fi aşteptat, te îndepărtează de tot ce te înconjoară, şi acum zbori deasupra lumii, căutând acea lumina izbăvitoare şi căutarea ta ramane fară rezultat. Ai vrea să renunţi, ai vrea să scapi de speranţă, te simţi copleşit, şi cu cât te lupti mai mult, cu atât eşti mai imobilizat în propriul eu.

Deodată descoperi că ceea ce cauţi se află acolo în temniţa ta, si că ai avut nevoie să te opreşti din tot şi toate pentru a realiza asta. Ţi-ai redus la tăcere mintea, şi ea in schimb ţi-a arătat lumina. Şi acum lumina se apropie, se transformă, te înconjoară şi te confunzi cu ea. Începe sa capete formă. Energia pe care ţi-o transmite se materializează in jurul tău.

Până acum nu i-ai realizat prezenţa, şi totuşi ştii că tot timpul a fost acolo - cu tine. Un saxofon mânuit de mâini invizibile îţi umple simţurile si îşi hrăneşte spiritul şi acum sunetul lui devine din ce în ce mai clar, din ce în ce mai pregnant, se apropie, te pătrunde. Exaltarea te cuprinde şi vertijul creşte; ai uitat de tot şi de toate, acum te laşi purtat în necunoscut şi sublimul te îmbată.

Destinaţia nu are importanţă, esti sigur ca nu vei regreta, şi continui să zbori.

Vezi totul si totuşi ai ochii închişi. Cunoşti orice şi asta nu are nici o importanţa acum. Mai importantă e dorinţa, şi ştii că nu o poţi stăpâni. Va veni momentul când vei realiza că trebuie să te întorci printre ceilalţi, si atunci, călătoria va continua uşor înapoi spre lume, dar până atunci mai ai de visat.

Iar mintea ta repetă la nesfârşit:

“These feelings won’t go away,

They’ve been knockin’ me sideways,

They’ve been knockin’ me out babe,

Whenever you come ‘round me…”

Visează!