Low man's land

În cercuri mari ne trăim viaţa; cercuri desenate cu degetul pe nisipul fin al unui ţărm ce îl numim destin. Şi migrăm din cerc în cerc tot intersectându-ne, tot chicotind, de parcă am uitat complet de cerul de deasupra, de marea care o să ne acopere în curând.

Într-un cerc fiind te aşteptam pe tine. Priveam în alte cercuri, priveam în jur, priveam la marea învolburată şi aşteptam un semn divin. Un ţipăt scurt de pescăruş, a rupt vazduhul în două şi din ecoul lui prelung ai apărut plutind pe aripi de ceaţă în zorii umezi ai dimineţii următoare.

Priveam adânc în ochii tăi, şi de câte ori clipeam, o altă poveste prindea viaţă pe lucirea lor de cristal, şi am rămas acolo. În jurul nostru nisipul a început să crească, să ne inghită, să ne unească in punţi de grăunţi gălbenii.

O lacrimă ţi se rostogolea pe obraz, şi după ce a topit pentru scurtă vreme o gaură în nisip, s-a pierdut dintre noi şi din mintea noastră. M-ai văzut aşa cum voi avea să fiu, sau poate ne-ai văzut împreună, dar albastrul buzelor tale nu a trădat viitoru.

•

Stăteam pe jos pe un covor împletit din paie, iar coliba tresărea subtil la câte o adiere timidă a brizei uşoare din acea dimineaţă. Drept în faţa mea un nor singuratic plutea pe o mare care de mult nu mai fusese aşa de liniştită. Prin lumina fragedă ai intrat în încăpere. Supleţea ta mi-a dat impulsul vieţii şi am recunoscut: in mâna ta cana noastră de ceai, pe podea covorul nostru de paie, coliba noastră de la malul mării care ne găzduia pe amândoi...

Inevitabil

Inevitatbil şi inestimabil, momente care ar terbui poate să îmi treacă doar prin minte, sau cel mult prin apropiere tangenţială, îşi lasă amprenta lor prelungă pe sufletul în nevoie continuă de absolut, de viaţă, de drogul legal al fericirii...

Totul se petrece atât de repede încât uiţi că există altceva, că există rău în lume, că poţi să simţi şi altfel decât aşa, iar abandonul pare cea mai bună idee la care te poţi gândi. Şi te înfrupţi din ceea ce iţi este oferit şi încă mai crezi că ceea ce primeşti ţi se cuvine.

Şi de ce nu ar fi aşa? De ce ţi-ai refuza acest drept? E clar ca nu ai cerut dar ţi s-a dat.

Şi cine ai fi tu să refuzi?

Păi atunci nu refuza... Nu lăsa gândurile să te cuprindă... mai bine trăieşte pentru câteva momente... Nu te gândi că vor trece... Doar tu le poţi face să se întindă la infinit... Doar tu le poţi face fără sfârşit.

Priveşte pe marele ecran al vieţii tale... priveşte o iubire care te topeşte, priveşte un surâs care îţi taie respiraţia, priveşte o privire care te străpunge si care te aruncă peste tot pe unde vrea EA. Sunt frânturi nepreţuite ale sufletului tău care îţi cer să faci asta... şi timpul tău e acum. Nu mai lupta, nu mai căuta în zadar, ţi-ai dat seama că tot ce trebuie să faci e să fii acolo şi să accepţi.

Ai reuşit să te apropii, ai reuşit să îi vorbeşti, ai reuşit să o faci importantă in mintea ta... i-ai construit un piedestal. Acum las-o să îl cucerească şi va fi al EI pentru totdeauna. Nu toate drumurile drepte sunt bune, şi nu toate drumurile corecte sunt directe. Rând pe rând, zidurile ce până acum vă despărţeau vor cădea sub forţa destinului, şi atunci vei şti cu adevărat.

Aşa gândea un băieţel

Despre sufletul ce stătea să-l rupă.

Şi l-a deschis şi EA abia după

Ce n-a rămas nimic din EL.

Căci măcinat şi imprăştiat de nepăsarea EI,

De vânt EL fu luat si aruncat printre munţi şi văi.

Ş-acum zdrobit, inert, nevertebrat şi rece,

Ascuns într-o cochilie de frunză,

Un băieţel cu numele EI pe buză,

Îşi aştepta eternitatea, privind la lumea care trece.

Din când în când îi aruncau speranţe

Care cădeau strident pe drumul drept,

Ales de EA când îl credea nedrept,

Urmat de EL când şi-o dorea în braţe.

Şi-atunci cum poate fii o viaţă dreaptă,

Când nu-nţelegi că ţi se-ntâmplă ţie

Să o trăieşti din plin cu bucurie,

Şi alteori să te împiedici la fiecare treaptă?

Şi aşteptam o urmă de inspiraţie să mă lovească şi să mă ajute să mă exprim, şi aşteptam ca lumea să se închidă în jurul meu ca o floare imensă la apropierea nopţii cerebrale.

Şi aşteptam...

...to download you for a lifetime...

Şi o linişte imensă m-a cuprins pe de-antregul, şi o revelaţie m-a ridicat din abis şi m-a aruncat pe ţărmul încă umed în dimineaţa unui nou început: “nu eşti a mea de dat”.

Am plecat cu treaba!