Sclipiri jucause
Acopera
Speranta
Ca
Va mai exista
O dragoste,
Un fagure
De
Luna plina,
Amar
Pe la incheieturi,
Dar
Dulce
Intru-tot.
Prin crapaturi
De
Tegument
In
Fata ta
Radiez iubire.
Traiesc
Priviri
Ce
Violete
Ma misca
Prin
Sufletul tau.
Si
Un arici
Cu
Ochii
Mici,
Zambea
Tacut
La
Lume,
Cand
A visat
Cum
El dormea
Si te visa
Pe tine.
It's raining out,
It's poring with tiny bits of translucent silver,
They fill every whole, they connect deep.
It's raining on the stones over your shoulders,
It washes all your guilt,
It dissolves all your blame.
Don't cover your eyes,
Let your soul flood your heart and then your mind will follow.
Loosen the cover, bloom in the soft spray of silk.
It's raining with hope,
It's poring with little smiles floating around you.
Dance with the drops and think of you.
Let it rain!
Let there be snow…
In your mind,
Dropping deep in your thoughts,
Growing soft in your dreams,
In the back of your eyes,
On your pupils,
Laying heavily on your eyelashes.
Let there be snow,
High on the table in front of you,
Wetting the chairs on the sides,
Icing the glass you drink your tee from,
Filling the walls of your room.
Let there be snow,
On the people you know,
On every one you meet from now on,
On every tree you pass on the street that stretches in front of you,
Squashed beneath your shoes,
Soft tears of a crying Mother
Dancing beautifully in the wind.
Let there be snow
On the houses around your house,
In the park you walk your dog every evening,
In the city that swallows you with every breath.
Covering the world that gives you dreams,
Crushing the thoughts of your freedom,
Denying the eye in your mind.
Let it snow!
Culori tomnatice umplu
Parfum întins pe pătura groasă
Vrăjit te atrag în apusul
Adâncă e dragostea noastră.
Tactil mă învârt printre stele
Aprins e totul din jur,
Corneea ţâşneşte prin vene
O urmă făr’ de cusur.
“Nobody is romantic,
‘cause is to early for dancing …
…But here comes the music…”
O explozie enzimatică arpinse ochii ei, şi gura i se împietri într-un cuvânt absorbit în sine.
Privirea lui atât de apropiată de pieptul ei, îi făcea sufletul să freamăte, şi lumea întreagă s-a cufundudat într-o clipă prelungă. Tremurau amândoi!
Căldura ce îi cuprindea venea de dincolo de ei, iar el uită că îi confesase iubirea, acum doar o iubea.
Înlănţuiţi au început să danseze pe ritmurile unui vals primordial, născut din stropii de foc ai pasiunii adolescentine. Peste tot prin jur, prăvăliri ambrotice inundau pămâtul încă mustind de roua aurie a întâlnirii lor; şi amestecându-se, se urmăreau, se scufundau în privirile pătimaşe, se îmbogăţeau.
În îmbrăţişarea caldă somnul i-a invăluit şi ea îl visa o idee, iar el o ştia o scânteie.
Dintre miliarde de idei, tu ai fost scânteia care mi-a aprins sufletul pe când încă îl mai ţineam în grota rece a gândului meu.
Ridicându-mă pe vârfuri îmi aplec chipul în faţa sărutului tău, iar buzele îmi poartă mărturia gândului de odinioară.
Cu ochii plini de rouă de iubire prind fărâmi din tine, ce plutesc precum petale de aur în juru-ţi şi extaziat privesc la feeria nuanţelor dragostei pe care o emani cu fiecare gest .
Ai o siguranţă în glas, ce mă face să nu mă îndoiesc că tu eşti ceea ce va urma în viaţa mea şi împreună ne îndreptăm spre îndinderea lină de vise.
Am ales unul pentru tine, iar tu ai făurit unul pentru amândoi.
Cu bratele intinse am inchis ochii si am respirat adanc. Aerul proaspat m-a ametit, m-a inconjurat si m-a ridicat din locul meu. De aici de sus lumea pare altfel, dar ceea ce e sigur e ca timpul se contracta, iar secunda care iti ia sa clipesti, devine intreaga ta viata.
Si ce ai facut? Ca pe la jumatatea ei iti vine sa o opresti acolo, sa o uiti oprita si sa atarni asa pentru eternitate, cu ochii intredeschisi.
Si incepi sa te gandesti la tine si la tot ce ai primit in viata, si la tot ce ti-a fost imposibil sa accepti, si la cei ce ti-au oferit fara sa ceara, si la cei ce ti-au cerut fara sa spere, si la cei ce au trecut in graba, si mai ales la cei pe care nu i-ai cunoscut niciodata.
Da, ai fost om! Si asta ar insemna ca niciodata nu ai stiut ce iti trebuie, ci doar ce iti doresti. Si ai trait asa... Iar acum iti dai seama ca defapt din intamplare ai ales cateodata ceea ce trebuia si, ceea ce tu credeai ca ai inceput sa controlezi, era un haos in continua crestere.
Dar ai obosit. Bratele te dor; le lasi usor in jos si inchizi pleoapele pana la capat...
