vineri, 14 decembrie 2007

leapsha

Cica leapsa sunt eu ca transp are albume.



esplicatia:
"

Care reguli sunt in felul urmator, de la Tranda citire:

INSTRUCTIUNILE LU’ TRANDA:
Varianta 1: (aia in care unii si-au prins deja urechile)
Deci. Start > Run > cmd > dati enter
Se deschide o fereastra neagra (pentru cei neavizati) unde scrieti asa:
dir/s/b g:\>c:\muzici.txt (unde “g” = litera removable discului)
Exemplu:
dir/s/b k:\>c:\muzici.txt
Dupa care mergeti in c:\ si gasiti acolo fisierul

Varianta 2: Faceti captura de ecran cu o fereastra de explorer deschisa cu playerul, si ati rezolvat problema .

Care eu am albume, dupa cum se vede, sunt smecher, si am primit leapsa de la popandela .

Si dau mai departe la… sa ma uit in lista… justy.


"

miercuri, 12 decembrie 2007

Emotie

Cum te iubesc!

Mă uit la tine dintr-un colţ . Savurez clipa pe care mi-am luat-o sa mă pot bucura de existenţa ta. Gândesc că nici nu mă bănuieşti aici şi nici nu ai idee cât sunt de aproape.

Te privesc şi sufletul mi se umple de o căldura nouă, parcă materială, aproape solidă, care se mulează perfect pe dragostea mea pătimasă. Nu mă interesează ce se petrece în jur şi mi-aduc aminte că la un moment dat eram înconjuraţi de oameni iar acum nu mai existăm decât noi.

Te văd în totalitate, te cunosc cum numai eu te pot cunoaşte. Îmi pare că îţi pot preceda orice mişcare, orice gest, orice gând, şi te privesc înmărmurit simţind în acelaşi timp că faţa îmi zâmbeşte de ceva vreme....

Toate amintirile cu tine îmi revin învălmaşite în minte, ca din sute alte vieţi, parcă grăbite să mă fericească care mai de care, iar eu cuprins de o pace izbăvitoare şi largă ca o mare liniştită, le aleg pe rând şi le retrăiesc aievea.

§

Tot aici stau şi te privesc. Acum însa obrajii au început sa îmi arda, inima îmi bate cu putere. Eşti chiar aici, unica mea dorinţă. Încerc sa iţi prind privirea, căci ştiu că dacă o voi face va fii pentru totdeauna.

Am început sa tremur uşor, te caut, te strig din adânc, sunt deja lângă tine, dacă aş respira te-aş atinge, dar nu o fac şi răspunsul tău întârzie.

Oare nu mă auzi? Oare mâinile mele sunt mai uşoare decât o adiere?

§ §

Te-ai oprit din ce făceai. Ai tresărit, parcă la auzul unei voci cunoscute. Privirea ta se ridică uşor. Cauţi prin forfota din jur, cauţi un chip între mii, mă cauţi şi tu.

Încet, pe rând, chipurile au început să dispară, rămân din ce în ce mai puţine. Deşi nu mă ascud, tot nu mă găseşti. Sunt în singurul loc în care nu ai căutat. Sunt lângă tine, stau chiar în faţa ta. Aici am fost mereu. Însă momentul nostru nu a venit încă.

Eu te-am găsit fără să te caut, tu mă cauţi fără să mă ştii, dar destinul ne cunoaşte viitorul amândurora.

§ § §

“I like you better in any weather,

I don’t deserve you,

I can’t afford you,

Unless you’re timeless.”

miercuri, 5 decembrie 2007

Inecat (Regina Noptii)


M-am săturat să tot scriu despre sentimente si trăiri interioare, despre propriile introspecţii sau despre analiza psihologică făcută altora. Şi totuşi până acum cu aceste motive m-am identificat, ele m-au tras de mânecă până la birou, ele mi-au pus stiloul in mână, ele mi-au închis ochii şi mi-au deschis sufletul, ele au revenit mereu cu aceeaşi ocazie: tristeţea.

Prea mult am scris doar trist, prea mult am avut ceva de spus doar despre deznădejde, decădere, închidere interioară şi răni sufleteşti; însă cuvintele au venit întotdeauna de la sine şi asta m-a făcut să continui.

Am realizat la un moment dat că sunt mai fericit decât credeam că pot fi, şi că fericirea mă poate face şi ea să mă exprim; dar când eşti fericit, nu compui nimic, nu analizezi nimic, ci totul îţi vine de dincolo de tine. Percepţiile tale sunt întinse la maxim şi câteodată chiar te depăşesc.

Şi astfel am ajuns la povestea unei zâne. O zână universală aş putea zice, o zână a fiecaruia si totuşi a nimanui pentru totdeauna.

<<

Atmosfera - ...de oraş zgomotos si poluat; traficul - ...de fiecare zi la acea oră: bară la bară pe mai mulţi kilometri.

Eram fericit în mod special în acea zi. Plecasem din birou cu un mare zâmbet pe faţă, dansând în interior. Eram deasupra a tot ceea ce se petrecea in jurul meu...

Aglomeraţia apăsătoare a sutelor de maşini, căldura zilei rămasă greoaie plutind peste asfaltul moale, erau lucruri pe care le observam în treacăt. Şi totuşi un contrast urban care le includea, mi-a atras atenţia într-un mod deosebit.

Traversând şuvoiul gros de maşini si eşapament, am descoperit pe partea cealaltă a trotuarului dublu, împărţit de un spaţiu verde, micile gradini din faţa unui bloc şi el la rândul lui mic. Dar nu faptul că le-am descoperit e atât de important, ci mai mult de atât e modul în care m-au chemat la ele. Şi având în vedere că nu prezentau vreo caracteristică demnă de atenţia trecătorului grăbit, ceea ce m-a facut să mă opresc pentru câteva secunde pentru a le prinde savoarea, a fost mireasma unor flori nobile: Nicotina Affinis (Regina nopţii).

Astfel primul vers a venit la mine: „..era o seară-nmiresmată...”. În timp ce realizam asta am ridicat ochii uşor din pământ şi puţin peste linia copacilor am observat mareaţă, Luna; care datorită ughiului sub care o priveam se arata mai mare ca oricând, de o culoare organică ce te invita să o atingi si sa ţi-o doreşti atât de mult încat sa iţi intinzi mâna înspre ea. Pe acest fundal al doilea vers şi-a facut apariţia: „...şi-n fagure de lună plină...”.

Şi fericirea mea a luat proporţii celeste. M-am simţit copleşit, bombardat cu trăiri si simţiri dar mai ales privilegiat pentru aceste cuvinte care mi-au fost date. Am început să le scriu pe telefon pentru a nu le uita... Mâna îmi tremura. Şi am ştiut că nu sunt singur. Atunci am gândit: „...in viaţă mi-ai intrat Regină...” şi ochii îmi rămăseseră asupra Lunii încercând parcă să o oprească acolo, în acel moment, în acel loc pe cerul de un albastru adânc. În cap mi-a răsunat ca o încheiere: „...a nopţilor cu cer albastru...”.

Am terminat de scris şi ultimul cuvânt şi în urechi am început sa imi simt din nou pulsul. În câteva momente am început să îmi aud din nou paşii si puţin mai târziu probabil ca oraşul iar m-a inghiţit, însă în mine se topeau încet:

„Era o seara-nmiresmată,

Şi-n fagure de lună plină,

In viaţă mi-ai intrat Regină

A nopţilor cu cer albastru...

>>

Şi toate astea pentru că ea mi-a răspuns în acea zi.

luni, 3 decembrie 2007

Viata intre doi magneti





O seară care a început parcă mai devreme decât te aşteptai...

Nici nu mai ştii ce făceai înainte să ajungi aici. Ai putea să faci un efort de memorie, dar eşti ţintuit în loc în scaunul rotativ, şi simţi că ochii nu îţi mai sunt de folos; deja mintea ta vede pentru tine, mult mai departe decât te-ai fi aşteptat, te îndepărtează de tot ce te înconjoară, şi acum zbori deasupra lumii, căutând acea lumina izbăvitoare şi căutarea ta ramane fară rezultat. Ai vrea să renunţi, ai vrea să scapi de speranţă, te simţi copleşit, şi cu cât te lupti mai mult, cu atât eşti mai imobilizat în propriul eu.

Deodată descoperi că ceea ce cauţi se află acolo în temniţa ta, si că ai avut nevoie să te opreşti din tot şi toate pentru a realiza asta. Ţi-ai redus la tăcere mintea, şi ea in schimb ţi-a arătat lumina. Şi acum lumina se apropie, se transformă, te înconjoară şi te confunzi cu ea. Începe sa capete formă. Energia pe care ţi-o transmite se materializează in jurul tău.

Până acum nu i-ai realizat prezenţa, şi totuşi ştii că tot timpul a fost acolo - cu tine. Un saxofon mânuit de mâini invizibile îţi umple simţurile si îşi hrăneşte spiritul şi acum sunetul lui devine din ce în ce mai clar, din ce în ce mai pregnant, se apropie, te pătrunde. Exaltarea te cuprinde şi vertijul creşte; ai uitat de tot şi de toate, acum te laşi purtat în necunoscut şi sublimul te îmbată.

Destinaţia nu are importanţă, esti sigur ca nu vei regreta, şi continui să zbori.

Vezi totul si totuşi ai ochii închişi. Cunoşti orice şi asta nu are nici o importanţa acum. Mai importantă e dorinţa, şi ştii că nu o poţi stăpâni. Va veni momentul când vei realiza că trebuie să te întorci printre ceilalţi, si atunci, călătoria va continua uşor înapoi spre lume, dar până atunci mai ai de visat.

Iar mintea ta repetă la nesfârşit:

“These feelings won’t go away,

They’ve been knockin’ me sideways,

They’ve been knockin’ me out babe,

Whenever you come ‘round me…”

Visează!