vineri, 7 noiembrie 2008

Scântei II


O explozie enzimatică arpinse ochii ei, şi gura i se împietri într-un cuvânt absorbit în sine.

Privirea lui atât de apropiată de pieptul ei, îi făcea sufletul să freamăte, şi lumea întreagă s-a cufundudat într-o clipă prelungă. Tremurau amândoi!

Căldura ce îi cuprindea venea de dincolo de ei, iar el uită că îi confesase iubirea, acum doar o iubea.

Înlănţuiţi au început să danseze pe ritmurile unui vals primordial, născut din stropii de foc ai pasiunii adolescentine. Peste tot prin jur, prăvăliri ambrotice inundau pămâtul încă mustind de roua aurie a întâlnirii lor; şi amestecându-se, se urmăreau, se scufundau în privirile pătimaşe, se îmbogăţeau.

În îmbrăţişarea caldă somnul i-a invăluit şi ea îl visa o idee, iar el o ştia o scânteie.

Niciun comentariu: